Deratizare

Deratizarea reprezintă un complex de măsuri aplicate de toţi factorii interesaţi pentru reducerea substanţială a populaţiei de soareci şi şobolani şi mentinerii acestora la un nivel numeric redus.

Metoda de deratizare

  • chimică- constă în utilizarea de substanţe raticide (cu efect letal) amplasate în staţii de intoxicare
  • ecologică- consta în imobilizarea rozătoarelor în capcane, urmat de colectare, transport şi incinerare.
  • mixtă- constă in utilizarea deratizării chimice cât şi a deratizării ecologice.

Substanţele raticide folosite sunt din grupele III şi IV de toxicitate, conform Listei produselor pesticide avizate pentru profilaxia sanitar-umană elaborată de Ministerul Sănătăţii, cu influenţă slab toxică pentru oameni şi animale.

Combaterea rozătoarelor e un rol deosebit de important, deoarece aceastea constituie un pericol permanent de imbolnăvire ( boli bacteriene, virotice şi parazitare-răspândind trichineloza, leptospiroza, bruceloza, febra aftoasa, gastroenterită virotică, antraxul, turbarea, toxiinfecţiile alimentare şi altele.) atât a populaţiei cât şi a animalelor şi pierderi econoimice (poluiază, fac inutilizabile mult mai multe alimente decât alimentele consumate, distrug instalaţiile, spaţiile etc., făcând astfel ca pierderile provocate să devină foarte mari).

Rozătoarele sunt mamiferele cele mai numeroase şi raspândite, reprezentând o treime din fauna globului.

Prolificitatea este mare datorită maturitaţii sexuale timpurii (1,5 – 3 luni), perioada de gestaţie scurtă de ( 16-21 zile), fătări frecvente ( 2-8 pe an), cu un nr. mare de pui la fătare (4-12), existând posibilitatea de reproducere a primelor generaţii chiar in primul an de viaţă. longevitatea este de 2-4 ani, hârciogul atingând chiar şi 10 ani.